”Aveam un prieten care tot timpul mă lua la mişto. Îmi spunea: <<Bă, tu eşti bun, dar nu te vede nimeni!>>. De ziua mea mi-a făcut cadou tricoul cu <<Sunt bun, dar nu mă vede nimeni>>. La un meci cu FC Braşov am fost rezervă. Eram conduşi cu 1-0, s-a accidentat Tibi Ghioane, iar domnul antrenor Mircea Rednic a făcut o mişcare tactică şi m-a băgat pe teren. La Braşov, portar era Arcanu, cu care fusesem coleg la Oţelul. Rămâneam după fiecare antrenament cu el jumătate de oră şi exersam lovituri libere şi penalty-uri.
La un duel cu Isăilă am scos penalty. Am luat mingea, iar Rednic era foarte supărat pe bancă şi striga să bată altcineva, nu ştiu cine. <<Stai tu liniştit că nu mai bate nimeni, că e mingea la mine>>. Am pus mingea jos, mi-am luat elan şi în momentul în care am ridicat capul din pământ şi l-am văzut pe Arcanu în poartă, am văzut-o mică rău, ca la hochei. Mi-am zis: <<Mamă, ce fac acum?>>.
Am dat gol. Am tras jumătate în pământ, cealaltă jumătate în minge, iar aceasta a trecut pe sub Arcanu. Atunci m-am dus la bancă, mi-am ridicat tricoul şi i-am făcut semn lui Mircea Rednic. Şi după meciul ăla am colaborat foarte bine cu Florin Motroc, fiind trimis la echipa a doua a Rapidului”.
🙂 … nu ştiu cât eşti de familiarizat cu fenomenul fotbalistic românesc. Pe bună dreptate, ai putea întreba: care fenomen J? Cu toate acestea, unele experienţe, afirmaţii rămân în memoria colectivă. Aşa este şi celebra replică de mai sus, a fotbalistului Robert Niţă de la Rapid: “Sunt bun, dar nu mă vede nimeni”. Fotbalistul făcea pasul la Rapid în anul 2000, după un sezon foarte bun la Foresta Suceava, fiind considerat unul dintre cei mai promiţători atacanţi români ai momentului. Venirea antrenorului Mircea Rednic pe banca Rapidului, în 2002, l-a adus însă pe Niţă într-un con de umbră, iar acesta a reacţionat afişând mesajul respectiv, după ce a reuşit să marcheze un gol într-un meci cu FC Braşov :).
Ţi s-a întâmplat să transmiţi cuiva un mesaj şi, după ce conversaţia s-a terminat, să ai senzaţia că puteai fi mult mai convingător? Că ar fi trebui să foloseşti alte cuvinte, alt ton sau poate altă postură şi că nu ţi-ai ales bine momentul? Eu am simţit-o după unele negocieri cu clienţii, după anumite răspunsuri spontane la traininguri sau chiar după câte o şedinţă de coaching. Însă toate aceste “frământări” fac parte din procesul de creştere şi mă ţin într-o stare de alertă, pentru că nu este şi nu ar trebui să fie despre mine, ci despre celălalt.
Calitatea unei afirmaţii este dată de calitatea răspunsului primit sau, altfel spus, ceea ce a înţeles celălalt e mai important decât ce ai transmis tu. Atunci când nu înţelegem sau nu folosim limbajul potrivit pentru a comunica ce este prioritar pentru noi sau pentru organizaţie, apar obstacole în calea evoluţiei noastre, a echipei și, în final, a întregii organizaţii.
Vrem cu toţii rezultate, însă limbajul pe care îl folosim, uneori sau chiar frecvent, devine greu de înţeles pentru receptor, fie că vorbim de conducerea companiei, de acţionari sau parteneri. Mai grav este atunci când nici angajaţii nu înţeleg foarte bine obiectivele companiei și cum pot contribui la îndeplinirea lor, rezultând lipsa performanţei.
Construirea SMART a obiectivelor cu ajutorul limbajului financiar, acesta fiind universal valabil, contribuie la eliminarea barierelor în comunicarea managerială şi în dezvoltarea companiei. Odată ce îl înţelegi, vei putea să construieşti cu încredere performanţa dorită pentru echipă şi companie, pe care să o comunici simplu şi clar tuturor celor care pot contribui la atingerea ei: angajaţi, conducere, parteneri, acţionari, finanţatori, investitori.
Tu cât de confortabil eşti cu zona financiară? Care crezi că este rolul ei în conducerea și creșterea afacerii? Lasă-mi, te rog, un scurt mesaj sub articol. Mă ajută să înţeleg mai bine provocările tale de natură financiară.
Spor la conversaţii de calitate :)!
Adi
Succesul este o călătorie care începe cu tine
