Zilele trecute, într-o conversație cu un antreprenor epuizat:
👉„Vreau doar ca oamenii să-și facă treaba pentru care sunt plătiți. Atât. Cer prea mult?”
Nu, nu ceri prea mult și este, probabil, cea mai rezonabilă așteptare pe care o poți avea ca antreprenor. Plătești un salariu, te aștepți la o livrare. Simplu, corect, firesc.
Am continuat cu o întrebare care a schimbat direcția conversației:
👉 „Spune-mi, te rog: «treaba» pentru care e plătit fiecare om din echipa ta, este clară? Este măsurabilă? Este vizibilă, deopotrivă pentru el, pentru managerul lui și pentru organizație?”
Liniște.
Și în liniștea aceea stă, de fapt, întreaga durere. Pentru că antreprenorul cere un lucru rezonabil, „să-și facă treaba”, pornind de la o presupunere pe care rareori o verifică: aceea că „treaba” este clară, măsurabilă și vizibilă pentru toată lumea, la fel.
De cele mai multe ori, nu este.
🔹 Capcana din cuvântul „treaba”
„Treaba” pare un cuvânt simplu. Toți știm ce înseamnă sau credem că știm.
Dar întreabă, pe rând, 5 oameni din aceeași echipă: „Care este treaba ta astăzi?” și vei primi 5 răspunsuri diferite ca formă, ca nivel de detaliu și, mai ales, ca standard.
Unul îți spune funcția: „Sunt agent de vânzări.” Altul îți spune activitatea: „Mă ocup de clienți.” Altul îți spune efortul: Alerg de dimineața până seara după clienți.” Altul îți spune intenția: „Încerc să aduc cât mai multe vânzări.” Și, poate, doar unul îți spune rezultatul: „Fac 2 întâlniri cu clienți potențiali, până la ora 16:00.”
Patru dintre ei descriu o stare. Unul singur descrie o livrare.
Iar dacă „treaba” înseamnă lucruri diferite pentru fiecare, atunci afirmația „vreau doar ca oamenii să-și facă treaba” devine, fără să-ți dai seama, una dintre cele mai neclare cerințe din companie. Pentru că tu și fiecare angajat aveți, în minte, o altă definiție a aceleiași „trebi”.
Am scris în ediția 19 că, fără un sistem de performanță, toți angajații tăi sunt performanți. Iată varianta de azi a aceleiași idei: fără o definiție clară a „trebii”, toți oamenii tăi „și-o fac”, pentru că fiecare o face conform propriei definiții, nu a ta.
🔹 De ce „să-și facă treaba” nu este, încă, o cerință de performanță
Dacă te uiți la procesul performanței pe care l-am detaliat ediție după ediție:
Sens → Claritate → Decizie → Acțiune → Disciplină → Rezultat
„Vreau ca oamenii să-și facă treaba” este o problemă de Claritate, mascată în cerință de performanță.
O cerință validă îți spune ce, cât, cu ce frecvență, până când și cine. „Treaba” nu îți spune niciunul dintre aceste lucruri. Este o intenție, nu o cerință. Și nicio intenție, oricât de rezonabilă, nu se poate evalua, verifica sau îmbunătăți.
Cu alte cuvinte: nu poți cere cuiva să livreze un lucru pe care nici tu nu l-ai formulat clar. Iar dacă nu l-ai formulat clar, atunci frustrarea ta, „nu-și fac treaba”, nu este, de fapt, despre oameni. Este despre absența unei definiții comune.
Și vestea bună, ca de fiecare dată, este aceasta: definiția este 100% în controlul tău.
🔹 Cele trei beneficii care transformă „treaba” în rezultat
Când iei o „treabă” vagă și o treci prin trei filtre simple, se întâmplă ceva remarcabil: cerința ta devine, în sfârșit, o cerință acționabilă. Iar cele trei filtre sunt exact cele trei beneficii majore ale unui sistem de performanță.
1️⃣ Claritate — „treaba” devine rezultat, nu activitate
Primul pas este să transformi „treaba” dintr-o descriere de activitate într-o formulare de rezultat. Folosind formula pe care o știi dacă citești PerformanceX:
🎯 Rezultat = acțiune (verb) + cantitate + frecvență + deadline + responsabil unic
❌ „Ocupă-te de clienți.” — activitate, neclară, interpretabilă. ✅ „2 întâlniri cu clienți potențiali, zilnic, până la ora 16:00, de către fiecare agent de vânzări.” — rezultat, clar, fără loc de interpretare.
Prima formulare poate însemna orice: un telefon, un e-mail, o cafea, o promisiune. A doua înseamnă un singur lucru, înțeles la fel de toți. Asta este claritatea: când „treaba” înseamnă același lucru pentru tine, pentru angajat și pentru managerul lui.
2️⃣ Măsurabilitate — măsori, nu presupui
O „treabă” clară, dar nemăsurabilă, te lasă tot în zona percepțiilor. „Cred că s-a ocupat de clienți.” „Mi se pare că a fost activ.” „Pare că a livrat.”
Măsurabilitatea elimină „cred”, „mi se pare” și „pare”.
❌ „A fost o zi bună de vânzări.” — pe baza a ce? ✅ „La 16:01, fie sunt 2 întâlniri realizate, fie nu sunt.”
Când rezultatul este măsurabil, nu mai discuți despre percepții. Discuți despre fapte: livrat sau nelivrat. Și abia atunci poți avea o conversație utilă, nu una emoțională, una despre cum ajungem de la nelivrat la livrat.
3️⃣ Vizibilitate — pentru performer, pentru manager, pentru organizație
Și aici este partea pe care cei mai mulți o minimizează. Un rezultat poate fi clar și măsurabil, dar dacă rămâne ascuns, într-un cap, într-un caiet, într-un fișier pe care îl știe doar antreprenorul, nu produce complet efecte.
Vizibilitatea trebuie să funcționeze pe trei niveluri simultan:
→ pentru performer: omul își vede propriul rezultat și știe, singur, dacă a livrat. Asta creează autonomie și asumare, nu dependență de „ce zice șeful”.
→ pentru manager: managerul vede, fără să întrebe, fără să verifice manual, ce s-a livrat și ce nu. Asta înlocuiește micromanagementul cu suport țintit.
→ pentru organizație: performanța iese din zona percepțiilor subiective („el e bun”, „ea trage tare”) și intră în zona obiectivă, a rezultatelor vizibile pentru toți.
Când rezultatul este vizibil pe toate cele trei niveluri, recunoașterea devine obiectivă, feedbackul vine la timp, iar omul care livrează consecvent nu mai trece neobservat printre cei „gălăgioși”.
🔹 Ce se schimbă, concret, când aplici cele trei filtre
Să luăm fraza de la care am pornit și să o trecem prin transformare.
Înainte: „Vreau ca oamenii să-și facă treaba pentru care sunt plătiți.”
Sună rezonabil. Dar este neclar (ce treabă?), nemăsurabil (cum măsor?) și invizibil (cum și cine verifică?). În practică, fiecare interpretează, nimeni nu verifică obiectiv, iar tu rămâi cu frustrarea că „nu se întâmplă”.
După: „Fiecare rol cheie are responsabilități formulate clar (acțiune + cantitate + frecvență + deadline + responsabil), măsurabile la momentul deadline-ului și vizibile zilnic pentru performer, manager și organizație, printr-un check-in de câteva minute.”
Ce dispare în varianta a doua: dispare „nu și-au făcut treaba”. Pentru că nu mai există o „treabă” nedefinită. Există rezultate livrate sau nelivrate. Iar pe nelivrat poți lucra. Pe „nu și-a făcut treaba” nu poți face mai nimic, decât să te enervezi.
🔹 Întrebarea pentru tine
Gândește-te la fraza pe care, poate, ai rostit-o și tu, sub o formă sau alta: „vreau doar ca oamenii să-și facă treaba.”
Acum trece „treaba” fiecărui om din echipă prin cele trei filtre:
👉 Este clară: formulată ca rezultat, nu ca activitate și înțeleasă la fel de tine și de el?
👉 Este măsurabilă: poți spune obiectiv, la un moment dat, „livrat sau nelivrat”?
👉 Este vizibilă: pentru performer, pentru manager și pentru organizație, fără să fie nevoie să întrebi?
Dacă răspunsul la toate trei este „da”, felicitări, nu mai ai o problemă de oameni, ai un sistem care lucrează pentru tine.
Dacă răspunsul la măcar una este „nu” sau „nu știu”, atunci nu ceri prea mult de la oameni. Ceri ceva ce nu le-ai oferit încă: claritate, măsurabilitate și vizibilitate.
Iar primul pas este simplu și îl știi: ia rolul tău, formulează un singur rezultat clar, măsurabil și fă-l vizibil de mâine. Un grăunte de nisip și de acolo, mai departe.
🚀 Vrei să redefinești performanța în afacerea ta? Începe cu Scorul tău PerformanceX: https://performancex.adiploscaru.ro/
Spor la creșterea performanței afacerii tale!
