De multe ori când vorbesc cu antreprenori despre proiecte de schimbare – sistem de performanță, infrastructură financiară, sistematizare operațională – conversația se oprește aici:
„Adi, știu că e important, dar nu acum.”
Și, de cele mai multe ori, „nu acum” înseamnă „când va durea suficient de tare încât să nu mai am de ales”.
În rândurile următoare, vreau să-ți arăt de ce „nu acum” poate fi cea mai scumpă amânare din afacerea ta.
🔹 Trei factori decid dacă schimbarea se întâmplă
După ani de lucru cu antreprenori pe inițiative de schimbare, am ajuns la concluzia că șansele reale ca un proiect să înceapă și să fie dus la capăt depind de trei factori, nu de unul:
1️⃣ Cât de tare doare – urgența și importanța, împreună.
2️⃣ Ce alternative ai – cât de mult mai poți funcționa exact ca până acum.
3️⃣ Cât efort cere, nu doar să începi, ci să implementezi și să normalizezi schimbarea.
Am scris despre primii doi factori, iar astăzi vreau să insist pe combinația dintre ei.
🔹 Categoria 1: „mi-a ajuns cuțitul la os”
Aceasta este categoria cu cele mai mari șanse să se întâmple. Doare insuportabil, nu mai există alternativă, efortul nu mai contează, pentru că a nu face nimic costă mai mult decât orice efort.
Antreprenorul acționează rapid, decis, fără ezitare. Problema? De cele mai multe ori, e prea târziu. Când cuțitul a ajuns la os, nu mai faci construcție. Faci chirurgie de urgență.
Iar în spitalul de urgență:
- nu construiești, ci tai;
- nu calibrezi, ci stabilizezi;
- nu testezi, ci speri;
- nu îmbunătățești, ci salvezi ce se mai poate.
Ai văzut asta în restructurări făcute în panică, oameni concediați în bloc, contracte închise brusc, produse abandonate, credite luate la dobânzi mari. Toate necesare în momentul acela, dar mult mai ieftine dacă ar fi fost făcute cu suficient timp înainte.
Un sistem de performanță nu se construiește în criză, nici claritatea financiară sau operațională. Acestea cer timp, testare, calibrare, exact lucrurile pe care urgența nu ți le dă.
🔹 Categoria 2: durerea cronică, importantă, dar „nu urgentă”
Aici trăiește majoritatea antreprenorilor, unde nu doare insuportabil, ci doare constant.
- Rezultatele sunt imprevizibile: „uneori merge, alteori nu.”
- Oameni buni pleacă, an de an, și „așa e piața”.
- Antreprenorul e în operațional și „așa a fost mereu”.
- Nimeni nu poate spune, obiectiv, cine performează și cine nu.
Durerea cronică nu se mai simte ca durere, se simte ca normalitate. Corpul se obișnuiește, organizația se obișnuiește, antreprenorul se obișnuiește, iar când ceva doare constant, dar nu strigător, urgența dispare și rămâne doar importanța. Doar că, importanța, singură, rareori a pornit un proiect de schimbare într-o companie cu operațional aglomerat.
Pentru că, așa cum am scris în ediția despre “bolovanul” operațional: când antreprenorul trebuie să aleagă între bolovanul care îi ține afacerea în viață și bolovanul schimbării care îi cere efort acum și rezultatele vin mai târziu, va alege operaționalul.
🔹 Cele două condiții care fac schimbarea posibilă, când nu e urgentă
Dacă schimbarea nu e urgentă, dar e importantă, atunci ea are șanse să înceapă și să continue dacă sunt îndeplinite două condiții simultan:
Condiția 1: să nu se suprapună peste alt proiect de schimbare. Nu poți duce doi bolovani noi în același timp. Un ERP, un produs nou și un sistem de performanță, lansate simultan, concurează pentru aceleași resurse și niciunul nu ajunge la capăt.
Condiția 2: efortul operațional al companiei să fie redus, cel mult mediu. Schimbarea nu cere doar timpul tău, cere atenția echipei, disponibilitatea ei de a testa, de a greși, de a ajusta, iar atenția, într-o perioadă de vârf operațional, este deja alocată integral.
Aceste două condiții nu fac schimbarea ușoară, însă îi dau ceva valoros: timp să fie testată fără să dea organizația peste cap, timp să fie calibrată pe realitatea ta, nu pe pe ai presupus, timp să devină stabilă înainte să vină presiunea.
🔹 Fereastra pe care o ratezi în fiecare an
Pentru multe companii, această fereastră există și se deschide acum: iulie, august este perioada în care operaționalul respiră, clienții sunt în concediu, comenzile scad, ritmul se domolește. Echipa are, poate pentru prima dată în an, câteva ore de atenție disponibilă. Este exact perioada în care:
- efortul suplimentar generat de schimbare este suportabil;
- greșelile de început nu costă scump;
- pilotul poate rula fără să pună în pericol livrările;
- calibrarea se face calm, nu în criză.
Iar în trimestrul patru, când efortul operațional urcă peste medie, sistemul e deja testat, calibrat și normalizat, gata de folosit, nu de construit. Construiești când poți, ca să te bazezi pe sistem când trebuie.
🔹 Ce se întâmplă când amâni fereastra
Un pic de matematică a amânării:
Dacă începi acum:
- efort operațional: mediu
- efort de schimbare: mic (grăuntele de nisip)
- total: suportabil
- rezultat: sistem funcțional, gata pentru trimestrul patru
Dacă amâni până devine urgent:
- efort operațional: mare, plus urgențele care au apărut între timp
- efort de schimbare: mare, pentru că acum nu mai ai timp de pași mici
- total: peste capacitatea echipei
- rezultat: echipa prioritizează urgențele operaționale și proiectul de schimbare este abandonat
Ce se întâmplă? Amânând, nu doar pierzi timp, crești efortul necesar pe ambele fronturi simultan.
Iar când costul schimbării depășește capacitatea organizației de a-l susține, schimbarea nu se mai întâmplă, nu pentru că nu mai e necesară, ci pentru că a devenit prea scumpă. Și atunci mai rămâne o singură variantă: să aștepți până ajunge “cuțitul la os” și mergi la “urgență”.
🔹 Grăuntele de nisip are nevoie de vreme bună
În edițiile trecute am scris că schimbarea nu începe prin renunțare, ci prin adăugare minimală, un grăunte de nisip, atât de mic încât nu poate fi refuzat. Adaug astăzi ceva ce lipsea: grăuntele de nisip are nevoie și de momentul potrivit.
Un efort mic, adăugat într-o perioadă de vârf operațional, tot pare mare. Același efort mic, adăugat acum, aproape că nu se simte. Nu s-a schimbat efortul, s-a schimbat capacitatea organizației de a-l absorbi, iar aceasta nu este constantă pe parcursul anului, ea are ferestre care se închid.
Gândește-te la proiectul de schimbare pe care îl amâni de luni sau ani de zile. Ți-ai spus, de multe ori, că e important.
👉 Este mai puțin important astăzi decât era acum șase luni? Sau doar mai puțin urgent decât operaționalul de azi?
Și apoi:
👉 Dacă nu îl începi acum, când probabil efortul operațional e cel mai mic din tot anul, când crezi că îl vei începe?
Răspund eu: atunci când va deveni urgent și, exact atunci, va fi aproape imposibil de dus.
Ai fereastra deschisă acum, iar primul pas, dupa modelul PerformanceX, cere minute, nu luni. Vrei să schimbi modul cum performează echipa ta sau cum performează financiar afacerea pe care o conduci?
👉 Programează o conversație de 30 de minute – https://adiploscaru.ro/conversatie-cu-adi/! La finalul ei, vei avea claritatea să faci următorul pas.
Spor la creșterea performanței afacerii tale!
