Observ de ceva timp în social media cum unii antreprenori își ridică piedestaluri din ce în ce mai înalte, cum că ei ar fi cam singurii care pot salva societatea în care trăim. De cele mai multe ori au și o atitudine nepotrivită față de angajați, pe care îi tot critică pentru lipsa de performanță, pentru comportamente nedorite, pentru pretențiile exagerate în rolurile pe care le ocupă în organizație.
În emisiunea TV ”Business la superlativ” am avut ocazia să vorbesc despre cum funcționăm pe aceste roluri: angajat, intraprenor și antreprenor. În ultimii ani este la moda, e cool să mă fac antreprenor și să nu fiu ”sclavul” corporațiilor sau al patronilor. Doar că această mentalitate nu mă poate duce foarte departe pentru că, la un moment dat, ca să cresc, voi avea nevoie și de oameni în rolul de angajat. Ori dacă nu înțeleg de ce aleg oamenii aleg un astfel de rol și rămân cu atitudinea de superioritate, șansele ca eu să atrag oamenii valoroși și potriviți sunt zero.
O organizație de succes atrage oameni buni în rolurile în care ei performează cel mai bine. Aceștia pot fi angajați extraordinari, care apoi își pot asuma rolul de intraprenor, construind valoare cu resursele puse la dispoziție de organizație, care ulterior pot decide dacă și când e timpul să creeze valoare pe cont propriu. Antreprenoriatul este provocator și poate aduce multe satisfacții, însă NU fără o echipă puternică – ”Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, mergeți împreună.”
Tot în aceeași emisiune, moderatorul m-a întrebat: ”Antreprenori visători sau antreprenori pragmatici? Ce e mai bine pentru succesul unei afaceri?” Primul gând care îmi vine când aud o întrebare despre diferite tipuri de antreprenori este legat de strategia creativă a lui Walt Disney. La fiecare proiect, Disney obișnuia să își pună toată echipa, pe rând, să îndeplinească 3 roluri:
– Visătorul – toată echipa era responsabilă de creație fără să le fie impusă vreo limită (sky is the limit); așa lua naștere o viziune măreață, care schimba jocul, industrii, lumea;
– Realistul – echipa devenea responsabilă de cum să dea viață creației Visătorului, prin planificare și implementare pe măsură;
– Criticul – bun, acum echipa era responsabilă să identifice riscuri: ce NU poate funcționa.
Te las cu o întrebare: ce rol omiți cel mai des în afacerea ta?
Pe curând,
Adi
