Ora 21, bat la ușa fetiței mele, Daria, să îi spun noapte bună. Mi se permite să intru și nu apuc să zic nimic, pentru că sunt întrebat rapid: ”Tati, vrei să fii parte din afacerea mea?”. Avea în mână un creion și o carte pe care i-am cumpărat-o acum ceva vreme despre antreprenoriat. Devin curios și încep să-i pun întrebări despre ce și-a propus să facă. Apoi o întreb ce ar trebui să fac eu în afacere. Îmi spune să aduc bani pentru a putea cumpăra ceea ce are nevoie, ca să facă produsele pe care urma să le vândă. Bun, deci mă vedea în rol de investitor. Fără să fiu foarte conștient, trec repede din rolul de tată în rolul de investitor și pun câteva întrebări: de ce vrea să pornească o afacere, cu cine vrea să facă, pentru cine, ce și unde vrea să vândă, care este aportul ei în afacere. Nu se aștepta la un astfel de interogatoriu, așa că după câteva încercări de răspunsuri, mi-a spus că se gândește mai mult la ceea ce am întrebat-o și mi-a urat noapte bună.
După 2 zile, nici nu apuc să intru bine în casă, că o văd alergând către mine și strigând: ”Tati, am făcut rost de 45 de lei cu Iris pentru a cumpăra o parte din produsele de care avem nevoie. Împreună am creat semne de carte, pe care le-am vândut oamenilor de la supermarket.” Am felicitat-o și am încurajat-o să continue să lucreze la proiectul lor. Mi-a arătat apoi lista de produse și prețurile fiecăruia, de care avea nevoie pentru a crea produsele finale. Mai are lucruri de pus la punct.
M-am străduit să privesc obiectiv cum a abordat procesul de creație și iată ce am observat:
– și-a găsit un prim partener, una dintre prietenele ei, Iris;
– știu ce, cui și unde vor să vândă;
– au început un proces de planificare și bugetare a costurilor;
– vin cu aport propriu, iar acesta este mult mai valoros pentru că este dobândit în urma unui proces de creație, vânzare și livrare.
Primul efect al acestui demers antreprenorial s-a văzut repede la fratele ei. Inspirat de acțiunea ei de a face rost de bani, a 2-a zi a copiat modelul, l-a îmbunătățit și a obținut 70 de lei din vânzarea creațiilor proprii 😊.
Când vezi un copil de 10 ani cât de repede reușește să înțeleagă acel minim necesar pentru a acționa ca proiectul lui să pornească, conștientizez un lucru: noi, adulții, cu ani sau zeci de ani în zona antreprenorială, încă nu facem multe dintre acțiunile de mai sus. Sau le facem, când și când.
Închei tot cu o conștientizare: copiii sunt cei mai buni profesori ai părinților în procesul de creștere, inclusiv în cel antreprenorial. Să avem grijă de ei și să stăm cât mai mult prin preajma lor!
Pe curând,
Adi
